Chiar asa, ce faci cand ti-e dor? Dor de cineva, de ceva, de un om, obiect, sentiment sau mai stiu eu ce altceva? In cazul meu e si mai greu pentru ca nu imi dau seama de ce imi este dor exact iar partea proasta e ca am impresia ca de fapt nu mi-e dor de ceva ci vreau sa traiesc ceva nu am trait inca ceea ce ingreuneaza situatia. Pai de plans excludem pentru ca doar suntem oameni mari, adulti responsabili. La baut nu ma bag nu de alta dar sfarsitul saptamanii vine cu doua examene deci nu e cazul. Asa ca poate daca astern pe ecran cateva ganduri imi trece naibii depresia si ma pun si eu cu burta pe carte. Niciodata nu am putut sa imi dau seama daca sunt o persoana sensibila sau una superficiala. Nici cei din jur nu ma ajuta prea mult daca imi spun ca sunt prea profunda si serioasa dar totodata imi spun ca uneori exagerez cu glumele etc. De fapt, am o banuiala ca frustrarea mea vine din faptul ca nu stiu cum sa zic dar mie imi place sa vorbesc mult ori (gen discutiile de cateva ore pe noapte cu sora-mea). Ori de cand sunt aici in Franta, nu am mai avut parte de discutii atat de lungi. Nu stiu daca e de bine sau de rau faptul ca femeile vorbesc mult dar stiu ca mie, una, imi place la nebunie sa aberez. Pacat ca uneori e greu sa gasesti oameni care sa accepte sau chiar sa incurajeze acest tip de comportament. Mi-e dor sa stau la o barfa fara a avea nicio presiune legata de timp, limba sau mai stiu eu ce alte aspecte.

Plus ca la mine nu tine faza cu vorbitul cu tine insuti.

Raspunsul era simplu: cand ai astfel de ganduri iti dai seama ca ai luat-o rau pe aratura si mai bine te apuci de lucruri serioase, oricare ar fi alea.

Evident ca pana la urma nu imi e niciun dor.

Ps: Mult mai bine decat sa fii musafir este sa fii turist asa ca stiu ce o sa ma fac cand voi fi mare.

Poza e facuta de mine pe la sfarsitul anului 2008 dar cine naiba stie sa schimbe setarile aparatului digital? Cu siguranta nu eu.