Ponturi
Posted iulie 20, 2010
on:„Cand eram tanar credeam ca banii si puterea ma vor face fericit. Aveam dreptate” Bill Gates moto via Cornel Amariei in revista Femeia 🙂
Why don’t you answer my email?
Posted iulie 19, 2010
on:La moda…
Posted iulie 19, 2010
on:- In: prostii
- 2 Comments
Scriu.. din nou
Posted iulie 19, 2010
on:Si cum inspiratia nu loveste numai pe malul Rhone-ului ci si pe cel al Dambovitei, scriu. Din nou. Iar chutjereve e Chut, je reve adica Liniste, visez si are o poveste frumoasa, asa ca nu pot sa renunt la denumire asa usor.
Ce am mai invatat noi azi?
Posted ianuarie 6, 2009
on:Pe langa faptul ca te plictiseste rau de tot, invatatul poate avea si un important rol de constientizare a anumitor feneomene. Din ciclul ce am mai aflat invatand pentru examene, capitolul curs comunicare organizationala, azi aflam ca, daca in trecut numarul jurnalistilor era mai mare decat cel al jurnalistelor, acum balanta e undeva la 50%-50%. Ce inseamna asta? Ca femeile ocupa din ce in ce mai mult functii tipice pentru barbati etc? NO WAY. Faza cu 50-50 este cica un semn ca avem de-a face cu un sector economic in care veniturile si credibilitatea sunt in scadere si deci care nu ii mai intereseaza prea tare pe barbati. Noroc cu femeile care vin din urma pentru a resuscita industria.
Din categoria din cartea doamnei Coman am invatat ca la conferinta de presa trebuie sa ne imbracam cu atentie (in special cand ne alegem sosetele), tocmai am citit lista cu produse pentru care este interzisa publicitatea si printre exemple la care ne gandeam cu totii gen bautura, tigari, filme etc profa s-a gandit sa puna si armele de foc. Bineinteles ca citind deja imi imaginam cum ar fi daca as lucra intr-o agentie de publicitate si ar trebui sa fac o reclama la un pistol, ceva. Ce ton folosesti: ironic, grav? Ce beneficii promovezi: poate fi folosita atat pentru aparare cat si pentru sinucidere? Ce valori promoveaza? Uu bun exercitiu creativ, ce sa mai.
Revin pe parcurs pe masura ce imi mai vine cheful sa citesc cate ceva. Cine stie ce dileme existentiale mai rezolv.
E complicata treaba cu dorul
Posted ianuarie 5, 2009
on:Clar nu mi-e dor data fiinda definitia de pe dexonline a acestui cuvant: DOR, doruri, s.n. 1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dorinţă. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinţi. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpşunilor) mănânci şi frunzele. 6. Atracţie erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.) În dorul lelii = fără ţintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”)
Dorinta, patimas, ravneste, tinde, aspira, nazuinta, dragoste sunt cuvinte de care te cam sperii asa ca o sa folosesc cu mare prudenta cuvantul dor de acum inainte.
Ce faci cand ti-e dor? Nimic
Posted ianuarie 5, 2009
on:Chiar asa, ce faci cand ti-e dor? Dor de cineva, de ceva, de un om, obiect, sentiment sau mai stiu eu ce altceva? In cazul meu e si mai greu pentru ca nu imi dau seama de ce imi este dor exact iar partea proasta e ca am impresia ca de fapt nu mi-e dor de ceva ci vreau sa traiesc ceva nu am trait inca ceea ce ingreuneaza situatia. Pai de plans excludem pentru ca doar suntem oameni mari, adulti responsabili. La baut nu ma bag nu de alta dar sfarsitul saptamanii vine cu doua examene deci nu e cazul. Asa ca poate daca astern pe ecran cateva ganduri imi trece naibii depresia si ma pun si eu cu burta pe carte. Niciodata nu am putut sa imi dau seama daca sunt o persoana sensibila sau una superficiala. Nici cei din jur nu ma ajuta prea mult daca imi spun ca sunt prea profunda si serioasa dar totodata imi spun ca uneori exagerez cu glumele etc. De fapt, am o banuiala ca frustrarea mea vine din faptul ca nu stiu cum sa zic dar mie imi place sa vorbesc mult ori (gen discutiile de cateva ore pe noapte cu sora-mea). Ori de cand sunt aici in Franta, nu am mai avut parte de discutii atat de lungi. Nu stiu daca e de bine sau de rau faptul ca femeile vorbesc mult dar stiu ca mie, una, imi place la nebunie sa aberez. Pacat ca uneori e greu sa gasesti oameni care sa accepte sau chiar sa incurajeze acest tip de comportament. Mi-e dor sa stau la o barfa fara a avea nicio presiune legata de timp, limba sau mai stiu eu ce alte aspecte.
Plus ca la mine nu tine faza cu vorbitul cu tine insuti.
Raspunsul era simplu: cand ai astfel de ganduri iti dai seama ca ai luat-o rau pe aratura si mai bine te apuci de lucruri serioase, oricare ar fi alea.
Evident ca pana la urma nu imi e niciun dor.
Ps: Mult mai bine decat sa fii musafir este sa fii turist asa ca stiu ce o sa ma fac cand voi fi mare.
Poza e facuta de mine pe la sfarsitul anului 2008 dar cine naiba stie sa schimbe setarile aparatului digital? Cu siguranta nu eu.
Barcelona- dreptul la replica
Posted ianuarie 4, 2009
on:Nadia a facut o prezentare destul de detaliata a excursiei noastre la Barcelona (atat de detaliata incat daca nu am fi fost non-stop impreuna- inclusiv in liftul din statuia lui columb sau in fata aceleiasi oglinde pieptandandu-ne dimineata- as crede ca si-a notat ce s-a intamplat pe acolo). Chiar si asa, exista aspecte ce nu au fost mentionate asa ca voi face si eu un mic rezumat cu ce mi-a mai ramas mie in minte in afara de cele scrise de Nadia. O sa ma bazez pe detalii pentru ca nu, ele sunt cele care dau culoare. O sa incerc, la fel sa o iau in ordine cronologica, urmand ca evident la final sa trec enspe mii de ps-uri cu tot ce am uitat. Imi dau seama ca asta cu ordinea cronologica nu tine asa ca trec direct la subiect intr-o ordine aleatoare:
-
Nadia a uitat sa mentioneze faptul ca am fost nevoite sa asteptam ceva timp venirea bagajului ei intrucat acesta se combinase cu bagajul unui baiat.
-
Spaniola mea, desi de balta, s-a dovedit utila uneori
-
Suntem cam varza la orientare in spatiu fiind extrem de greu sa ne dam seama in ce sens a unui drum ne aflam sau ar trebui sa ne deplasam (de fapt era intentionat pentru a rataci cat mai mult pe strazile din barcelona, mai ales pe cea de langa hostelul nostru)
-
Nadia a cam luat bataie la macao insa, in schimb, a reusit sa rezolve in timp record jocul cu scoaterea gunoiului din faras prin miscarea a numai 2 bete (e de apreciat faptul ca am folosit chiar gunoi luat de pe jos si nu un substitut)
-
Nu sunt o persoana prea insetata de cultura, in schimb as putea fi un critic de arta prost si am descoperit ca muzeele pot avea si alte functii precum acelea de a oferi acces la toalete si la obiecte de mobilier pe care te poti odihni putin. Despre toaletele din Barcelona se poate face un post separat la cat de multe am vazut.
-
Ca sa vorbim si de macho men-ii din Barcelona (nu numai despre romeo-ii italieni) e frumos sa vezi baieti sexy care isi plimba singuri cateii. Singura problema, dupa cum a constatat Etc, este ca pozele facute de ei contin culoarea portocaliu intr-o cantitate mult peste limita admisa.
-
Linia verde de metro, L3, a fost pactic o a doua casa pentru noi in cele 3-4 zile in Barcelona iar partea buna in avea atata pasaje este ca te culturalizezi- mai asculti si tu o melodie cantata live,la microfon, cu statie de amplificare- profi ce sa mai. Am mers totusi si cu autobuzul, suficient cat sa aflam ca in Spania se urca numai pe la usa din fata nu pe la toate usile ca in Italia, da?
-
Camera noastra avea acces direct spre terasa hostelului :)- priceless.
-
Pe langa obsesia pentru placa de par, Etc mai are si o mica obsesie pentru palmieri, obsesie ce i-a fost incurajata de faptul ca la Barcelona sunt peste tot.
-
Eu nu m-am culturalizat la stadionul clubului FC Barcelona din motive de chitrosenie in schimb am profitat de acel timp pentru dezvoltarea spirituala- un ecuatorian m-a anuntat ca sunt plina de energie negativa si e musai sa o scoata. Deocamdata nu simt mare diferenta dar cine stie cum lucreaza energiile astea.
-
Data viitoare cand merg in vacanta, vorba lui Etc, ma incalt in adidasi si imi iau numai un rucsac ca bagaj ca nu mai tine.
-
Ce poate fi mai frumos decat sa astepti Anul Nou pe o banca in port mancand biscuiti sau cantand piesele de pe coloana sonora a filmului Mamma Mia?
-
Lista ar putea continua insa, dupa cum se stie, nu este bine sa dai totul din casa. In final, sper ca nu am uitat mare lucru si imi cer scuze fetelor daca le-am innebunit prea tare, mai ales lui Etc, care a facut greseala de sta in patul de langa al meu si sper ca altadata o s-o facem si mai si mai lata.
- Pa
Running, running….
Posted decembrie 16, 2008
on:Ce ti-e si cu blogul asta, cum am putin timp liber si incep sa ma plictisesc cum am simtit nevoia sa ma intru sa povestesc de una alta. Pe langa asta, in urma cu cateva zile tyzu mi-a cerut adresa blogului asa ca poate vrea si ea sa mai citeasca ceva. Nu am mai avut chef de scris pentru ca am fost obosita. Da, timp de cateva saptamani am fost obosita. Obosita din cauza schimbarii vietii mele. De la schimbarea gazdei pana la socializare trecand inevitabil prin tocitul pentru examene. Dupa 3 luni de stat in Lyon si la o luna distanta de intoarcerea in tara incep sa simt ca o sa imi fie dor de locul asta si de viata mea de aici. Pe de alta parte abia astept sa ma intorc acasa, sa ma intalnesc cu toata lumea si sa imi planific urmatoarea plecare, la master. De data asta insa, aviz amatorilor de senzatii tari, nu mai vreau sa plec singura.
Mi-am dat seama in ultima vreme de o chestie care probabil este foarte bine cunoscuta si anume ca oamenii te pot schimba si experientele interumane iti aduc de fiecare data ceva in plus, indiferent de cat de bine sau prost merg. Timpul petrecut aici m-a invatat ca intr-adevar comunicarea se invata si desi e un proces greu de cee mai multe ori, in final, se merita. Suna asa ca un bilant si nu este cazul pentru ca poate inca nici nu am cunoscut partea cea mai frumoasa dar am scris ce am simtit.
Daca o perioada destul de lunga dupa ce am venit nu eram sigura daca regret sau nu, acum stiu sigur. Multumesc tesoro ca m-ai convins sa plec Erasmus. Sper ca tot optimismul asta sa nu se intoarca impotriva mea mai ales ca , numai legat de scoala, am inca de trecut asa vreo 3 hopuri de tip examen, 1 de tip proiect si 1 de tip prezentare orala. Plus ca,intr-o luna se pot intampla multe lucruri bune dar si rele.
Acum imi dau seama de faptul ca am reusit sa scriu postul probabil si pentru ca mi-am eliberat creierul de tonele de informatii legate de presedintia sua. By the way daca ma mut vreodata in sua o sa stiu cum functioneaza sistemul chiar mai bine decat mama sistemului (sau in acest caz tatii sistemului aka founding fathers).
Cu ocazia asta imi promit sa scriu mai des, nu de alta dar parca ma ajuta intr-un sens pe care nu il pot defini inca.
Nu am intalnit un armean bun
Posted noiembrie 16, 2008
on:Nu e bine sa generalizam dar, dupa toate problemele pe care le-am avut cu gazda, incep sa ii dau dreptate lui Basescu legat de celebra afirmatia „„În sfârşit văd şi eu un armean bun”. Din pacate, eu nu am avut norocul presedintelui.